Toata lumea plange

When all of your wishes are granted, many of your dreams will be destroyed.

De ce plangem? Cateodata ca sa avem pur si simplu o confirmare a faptului ca simtim, ca suntem umani. Altadata e pur si simplu nevoia de dramatism, nevoia de a declara : sunt un om sensibil. Uite cum plang, numai din pricina unei melodii. Asta se poarta mai ales la fete : Cutarita, stii ca am ascultat aseara nustiuce si am plans… Si am o stare asa… aiurea. Si imi aminteste de X. Si poate cateodata e o stare indusa, doar pentru ca si restul plang dupa x sau y. Si doar trebuie sa fim in randul lumii, nu ? Lasa omul sa faca ce vrea, liber, si ii va imita pe ceilalti. Da, stiu, sunt rea… dar asa este. Si eu mai am astfel de simulacre de emotii autentice.

Cateodata e… pura emotie. E o adevarata placere sa plangi. In fata frumusetii, cand esti placut impresionat, fie auditiv, fie vizual. Exista si un sindrom psihic, am citit. J Al oamenilor care in fatza artei sau in fata unui peisaj au o cadere psihica sau raman ca paralizati datorita impactului puternic pe care il are asupra lor.

Chiar nu putem sa ne controlom emotiile?