Unii cauta comori

Unii caută comori… Eu am căutat întotdeauna senzaţii. Senzaţii de durere, de plăcere, de neîncredere, de dragoste, de ură… Senzaţii care să mă facă să cred că în sfârşit trăiesc… Aveam complexe: Cum că nu sunt destul de ok, că nu pot aborda orice tip de subiect, Că nu râd destul, că nu am unghii lungi… Că nu merg fumos, că vorbesc urât, ca nu… O mie de complexe ce lumea mi le-a indus de când eram copil… Aşa am început eu să o urăsc… Cu fiecare glumă cu subînţeles, cu fiecare privire... Am devenit singură printre mii de oameni… Nu cred nici acum că sunt integrată, cred că doar încerc să mă prefac că îmi place ce sunt… Deşi eu ştiu foarte bine că nu este adevărul. Mint prea mult… Şi îmi place, simt că ar fi nasol dacă aş spune întotdeauna ce gândesc. Mint, cand mă trezesc încep şi până când mă culc seara. Sunt dezamăgită de mine pentru că: Nu fac ceea ce gândesc, pt că încă accept Batjocura vieţii cu zâmbetul pe buze.. Pt că merg la mare…mă urăsc. Mă urăsc pentru că: Nu am prieteni, pentru că nu îmi place de nimeni, Pt că nici de X nu îmi pasă deloc. De ce nu îmi pasă de el? Pentru că:este inodor, incolor şi insipid… pentru că nu mai ştie să iubească, pentru că nu ştie să mă câştige… Pentru că în subconştientul său a luat fiinţă o nouă personalitate de 2 lei… un tip care aleargă… şi nu recunoaşte… după puştoaice…pentru că sunt o pradă uşoară. Şi cum aş fi dacă aş fi sinceră? Ce aş face acum in weekend?hmm Adevărul este că X ar ieşi complet din poză...păi de ce să vină şi el? Ce a făcut el pentru mine să merite să vină cu mine? Pe langă faptul că nu a făcut nimic, m-a făcut să plâng ieri, mă jigneşte în fiecare zi cu nepăsarea sa, pentru că mă înnebuneşte… De m-ar lăsa în pace odată pentru todeauna… nu să mă bată la cap... ba să mă vrea, ba să nu... ba să mai vrea încă vreo 20 pe lângă mine.