Ai fost, lumina care mi-a redat pofta de viatza,Ai fost, lacrima care nu mi-am sters-o de pe fatza, Doar cu sperantza unui simplu vis in doi Si amintirea dragostei sterse de ploi Ai fost si rana celui care sufera-n tacere, Ai fost si muza celui ce nu are mangaiere, Si cu o simpla vorba tu ma linisteai Iar eu ca un copil credeam ca ma iubeai...
3 comentarii:
vaiiii..ce adevarata poate fii:X:X mi se potriveste..:(( whatever..frumoasa rau...:((
:-s:-s:-s sooooper deeply...e impresionanta...dar sa treci prin asha ceva....e tare dureros....sa te amagesti p zi ce trece k va fii bine desi stii k nu e asha.....sa speri k intr-o zi va ajunge sa te iubeask shi el....makr p jumatate decat o faci tu....:(...pfff....gata k deja ma chinuiesc amintirile:)...oricum....tzupel frumu povestioara:*
cu cat sentiment au fost asternute aceste minunate ganduri :) ... cred ca persoana care a scris asemenea lucruri era atunci foarte indragostita :) ...frumos :X >:D<
Trimiteți un comentariu